Șoapte

Când tu băteai cărări, ce nu veneau spre mine

Eu rămâneam pe aceeași, cale, plină de ruine.

Cât asteptam să vină ziua-n care sa fiu bine,

Tu te-alinai departe de ruine.

Cât eu speram s-aud în șoapte,

Tot ce șopteai mereu în noapte.

Cât eu speram s-aud în noapte

Tu tot șopteai, departe.

Ca să nu-ți văd nici pașii-n noapte,

Și nici s-aud vreodată ale tale șoapte.

Ești împăcat, ești fericit,

Îmi spune inima ce-a fost departe.

Care-a ajuns acolo lângă tine,

Și a privit cum râzi in noapte

În zi, în viață, pentru toate,

Cum zid cu zid, tu construiești departe

Cum rai cu rai, creezi în zi și noapte

Cum fericirea-ți alungă a ta moarte.

Iar eu lăsată-n urmă,

N-aveam nici zi nici noapte.

Eram lăsată la granița dintre toate,

Cu toate durerile de tine date.