Iubirea nu dispare, iubirea este în noi. Ea ramane cu noi chiar daca cel iubit pleaca. Ea ne însoțeste până la sfârsit sau până la următoarea. Iubirea nu este trecătoare , ea se transformă. Se transformă în amintire, în gust, în miros, în imagine. Cand închizi ochii iubirea este acolo.
Ea nu-ti trebuie fizic, caci poate a plecat pe alt drum, pe alte cărări, căutând acelasi lucru ca tine. Iubirea nu știe că oricât ar fugi de tine tu nu dispari pentru ca esti înăuntrul ei. Iubirea fuge si tu fugi cu ea, ea cauta si tu cauți cu ea, ea construiește în alte locuri cu gândul la tine, fără sa stie ca tu îi ești în gând de la inceput până la sfârșit, că îl însoțești alaturi de toate iubirile lui.
Caci ăsta este omul, el este iubirea pe care a simți-o, el este ceea ce a lasat să îl transforme, și să îl crească, sau sa îl scadă. El este ceea ce am vrut noi să fie, noi, iubirile lui, cu permisiunea lui sau fără, cu acordul scris sau șoptit, negat sau regretat.
Nu-ti urasc iubirile, caci ar însemna să mă urasc și pe mine. Știu că tu esti ceea ce ai luat de la noi, iar noi ne aflăm în tine precum celulele. Nu fizic, caci asta ar fi ușor de dus, ci acolo, dincolo de conștiința, unde nu poți să ajungi usor, acolo în vise unde ne vezi și nu înțelegi, acolo unde vei ajunge doar atunci cand ne vei înțelege pe noi, când vei înțelege de ce, de ce ti-am facut rau uneori, și de prea puține ori bine.
P.S. Se aplica si pentru noi, nu te simtit nedreptățit, nu te simți vinovat, căci te învinovățim noi destul. Asta este iubirea pana cand nu o înțelegem, învinovățirea si iertare. Care dinte ele mai mult? Poate vom afla în viața următoare.
You are special! You are love! 